E ceea ce simt, e ceea ce gandesc, e despre mine sau altii, ce vad si ce aud, ce vreau sa uit azi si poate sa imi amintesc maine
Remuscarea - Jorge Luis Borges
Am comis cel mai grav dintre pacatele
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca ghetarii uitarii
Sa ma taraie si sa ma piarda, necrutatori.
Parintii m-au zamislit pentru jocul
Riscant si frumos al vietii,
Pentru pamant, apa, aer, foc.
I-am inselat. N-am fost fericit. Implinita nu le-a fost
Speranta cea tinereasca. Mi-am daruit mintea
Indaratniciei simetrice
A artei, care tese fleacuri.
Ei mi-au lasat mostenire curajul. N-am fost curajos.
Nu ma paraseste. Sta intotdeauna langa mine
Aceasta umbra de a fi fost nefericit.
Pe care le poate comite un om. N-am fost
Fericit. Fie ca ghetarii uitarii
Sa ma taraie si sa ma piarda, necrutatori.
Parintii m-au zamislit pentru jocul
Riscant si frumos al vietii,
Pentru pamant, apa, aer, foc.
I-am inselat. N-am fost fericit. Implinita nu le-a fost
Speranta cea tinereasca. Mi-am daruit mintea
Indaratniciei simetrice
A artei, care tese fleacuri.
Ei mi-au lasat mostenire curajul. N-am fost curajos.
Nu ma paraseste. Sta intotdeauna langa mine
Aceasta umbra de a fi fost nefericit.
Altfel - George Bacovia
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
Şi totul se mişca în umbre trecătoare -
Un cer de plumb de-a pururea domnea,
Iar creierul ardea ca flacăra de soare.
Nimic. Pustiul tot mai larg părea...
Şi-n noaptea lui amară tăcuse orice cânt, -
Şi-nvineţit de gânduri, cu fruntea în pământ,
Omul începuse să vorbească singur...
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)
