Inca putin si las in urma tot ce am avut, ce am , ce-ar fi sa fie...Inca putin si toate incertitudinile vor deveni certe, toate temerile si sperantele vor fi materializate... Inca putin...
Dupa o lunga asteptare ma aflu pe peron, asteptand pentru inca putin....
Ce greu a trecut timpul cand credeam ca nu am ce lasa in urma, cand nimic din jurul meu nu mai avea vreo insemnatate, imi doream sa ma sui in avion si sa uit totul, o data ajunsa in nori. Si acum...
Mi-e greu, mi-e ingrozitor de greu... Am castigat pe ultima suta de metri suflete ce m-au facut sa zambesc, sa-mi doresc din nou sa fiu eu, nebuna, radianta, mereu vesela...Acum inainte de a pleca mi-am gasit un motiv sa mai stau, un motiv sa ma intorc, de ce...?
Imi vor lipsii nespus vechii mei prieteni, aceia care cu adevarat apreciaza prietenia, aceia care stiu sa nu fie fatarnici, pentru care ce spui si ce gandesti trebuie sa fie mereu in concordanta. Imi vor lipsii si mai mult noii mei prieteni, cei pe care nu am apucat sa-i desopar intru-totul, cei care mai au atatea de impartit, tineri, nebunatici, frumosi, uneori caraghiosi, ce dragi imi sunt si ce o sa-mi lipseasca. Imi va lipsi el, cel ce mi-a pus libertatea in brate, cel ce m-a purtat pe vant deasupra de toate si mi-a deschis un nou orizont, cel ce imi zambeste atat de cald ori de cate ori ne incrucisam privirea sau vorbim, cel cu care impart o pasiune si caruia imi doresc sa-i castig prietenia. Ce greu imi va fi fara toate si toti acestia....
Dar inca mai greu imi e cand stiu ca ramane in urma cel mai drag dintre cei dragi, acest copil necopt inca, acest tanar suflet, mandru, indragostit, sincer. Ciudat, n-as fi crezut sa ma castige nevinovatia, m-a cucerit cu o privire, cu un aer misterios si m-a legat, pentru ca dupa mult timp, foarte mult timp, ma simt iubita, sincer, asa cum sunt, fara nimic de luat sau de adaugat. Da ma iubeste, pe mine, doar pe mine si este atat de bine. Mi-e greu sa-l las in urma, desi stiu ca va fi aici si la intoarcere, mi-e greu. Poate e mai bine, ma gandesc ca asa vom vedea cat este de sigur ce simtim si imi va fi poate mai usor sa infrunt o noua dezamagire, sau poate nu va fi cazul... nu stiu, nu vreau sa ma gandesc la asta acum, mai am cateva zile sa ma bucur de tot ce simt si sa mai fac ce imi doresc, abia astept... fiecare moment cu el e special...Si cand voi pleca...
Cand voi pleca voi lua cu mine toate zambetele si amintirile si vocile si parfumul tuturor, le voi simti si ii voi avea langa mine, pe fiecare, atunci cand voi dori. Ma voi linisti cu cei dintai, voi descoperi bucuria cu cei noi, voi goni libera pe drumuri fara sfarsit si voi iubi in fiecare clipa...
Ramaneti aici, ma voi intoarce...
Dupa o lunga asteptare ma aflu pe peron, asteptand pentru inca putin....
Ce greu a trecut timpul cand credeam ca nu am ce lasa in urma, cand nimic din jurul meu nu mai avea vreo insemnatate, imi doream sa ma sui in avion si sa uit totul, o data ajunsa in nori. Si acum...
Mi-e greu, mi-e ingrozitor de greu... Am castigat pe ultima suta de metri suflete ce m-au facut sa zambesc, sa-mi doresc din nou sa fiu eu, nebuna, radianta, mereu vesela...Acum inainte de a pleca mi-am gasit un motiv sa mai stau, un motiv sa ma intorc, de ce...?
Imi vor lipsii nespus vechii mei prieteni, aceia care cu adevarat apreciaza prietenia, aceia care stiu sa nu fie fatarnici, pentru care ce spui si ce gandesti trebuie sa fie mereu in concordanta. Imi vor lipsii si mai mult noii mei prieteni, cei pe care nu am apucat sa-i desopar intru-totul, cei care mai au atatea de impartit, tineri, nebunatici, frumosi, uneori caraghiosi, ce dragi imi sunt si ce o sa-mi lipseasca. Imi va lipsi el, cel ce mi-a pus libertatea in brate, cel ce m-a purtat pe vant deasupra de toate si mi-a deschis un nou orizont, cel ce imi zambeste atat de cald ori de cate ori ne incrucisam privirea sau vorbim, cel cu care impart o pasiune si caruia imi doresc sa-i castig prietenia. Ce greu imi va fi fara toate si toti acestia....
Dar inca mai greu imi e cand stiu ca ramane in urma cel mai drag dintre cei dragi, acest copil necopt inca, acest tanar suflet, mandru, indragostit, sincer. Ciudat, n-as fi crezut sa ma castige nevinovatia, m-a cucerit cu o privire, cu un aer misterios si m-a legat, pentru ca dupa mult timp, foarte mult timp, ma simt iubita, sincer, asa cum sunt, fara nimic de luat sau de adaugat. Da ma iubeste, pe mine, doar pe mine si este atat de bine. Mi-e greu sa-l las in urma, desi stiu ca va fi aici si la intoarcere, mi-e greu. Poate e mai bine, ma gandesc ca asa vom vedea cat este de sigur ce simtim si imi va fi poate mai usor sa infrunt o noua dezamagire, sau poate nu va fi cazul... nu stiu, nu vreau sa ma gandesc la asta acum, mai am cateva zile sa ma bucur de tot ce simt si sa mai fac ce imi doresc, abia astept... fiecare moment cu el e special...Si cand voi pleca...
Cand voi pleca voi lua cu mine toate zambetele si amintirile si vocile si parfumul tuturor, le voi simti si ii voi avea langa mine, pe fiecare, atunci cand voi dori. Ma voi linisti cu cei dintai, voi descoperi bucuria cu cei noi, voi goni libera pe drumuri fara sfarsit si voi iubi in fiecare clipa...
Ramaneti aici, ma voi intoarce...
Unde pleci? :(
RăspundețiȘtergere