De ce blog?

De ce nu? Vreau sa imi chinui mintea sa-nteleaga prea multele lucruri neinsemnate ce mi se intampla. Prietenii imi sunt probabil satui de probleme, sunt saturati de intamplari care mai de care mai importante din punctul meu de vedere, dar care pentru ei nu inseamna mai mult decat poluarea fonica la cafeaua de la ora 6, asa ca de ce nu? Doar e relativ simplu sa iti creezi un blog si oricum daca nu e extraordinar nu se supara nimeni, e doar o forma de manifestare verbala/nonverbala a tot ceea ce simtim. Asa ca da m-am hotarat sa am propriul blog. Cat va dura?, nu stiu, poate peste 1 saptamana voi fi plictisita sa tot scriu, sa citesc ce scriu altii, sau poate voi fi iritata de ignoranta celorlalti fata de gravitatea problemelor mele, poate ca voi renunta chiar la urmatoarea deconectare sau poate ca dimpotriva voi ajunge "blog-maniaca", nu am nici cea mai mica idee si nici nu vreau sa fac vreo previziune. Important este ca m-am hotarat azi si uite acum am un blog. Am locul meu in care sa aberez, in care sa ma vait, sa ma bucur, sa polemizez, sa uit temporar tot ce mi se intampla utilizand instrumentul de "cut & paste" pentru a elimina din backup-ul cortexului toate fisierele alterate pana la dezgust de ignoranta colocuitorilor mediului meu. Astfel am totusi posibilitatea pastrarii lor in timp, caci cine stie prin ce intamplare nenorocita voi ajunge intr-un moment de masochism veritabil si imi voi dori resorbirea acestei surse de putregai si mizerie, imi voi dori dezgustul si voi regasi placerea in zdrobirea demnitatii sufletului si a intelectului uman. ...
Si uite asa incepe o noua era de Freud si Kant, de Aristotel si Schopenhauer, mai putin genial, mai putin cunoscut, ridicol, ciudat, nepasator si alterat....