As putea spune buna dimineata, dar nu ar avea nici macar cel mai mic sens, pentru ca nu e buna, astazi e o simpla dimineata, ca oricare alta, fara particularitati deosebite, ba dimpotriva as putea chiar considera aceasta dimineata ca fiind una foarte anosta. Am ajuns, ca de obicei cu cateva minute de intarziere, la birou si ce fac?, ei bine uite ca scriu si asta nu pentru ca nu as avea de lucru ca slava celor mai "mari" ca mine, mi s-a repartizat suficienta munca. Din pacate ca in orice situatie, invartindu-ne in jurul unor legi mult prea bine cunoscute, chiar in momentul cand eu am nevoie sa utilizez iesirea spre grup a liniei telefonice interne, pentru a ma putea apuca de treaba, s-au gasit si ceilalti sa stea calari pe telefoane, parca nimeni nu mai are altceva de facut decat sa utilizeze aceste aparate atat de iritante uneori.
Ei bine nu ma voi plange chiar intr-atat ca nu pot lucra si asta pentru ca e una din acele zile in care chiar nu as face nimic. Stiu ca va trebui sa ma apuc de treaba si intr-un oarecare mod ma bucur ca am atat de mult de lucru, poate voi reusi sa ma deconectez de problemele celelalte. Ultimile zile au fost mult prea tensionate, sunt in incertitudine si asta ma doboara si ca sa nu cumva sa uit ce am o durere acuta imi aduce aminte la fiecare 5 minute ca azi am intalnire cu doctorul. Diagnosticul?... nu se stie inca, mai vedem ce o fi dupa aceste cateva zile de tratament, supozitii?... multiple si bineinteles din toate le aleg pe cele mai sumbre. Este o trasatura aparte a noastra, presupunem intotdeauna varianta cea mai grava, pentru a ne putea plange de mila, iar daca se dovedeste ca nu a fost cum am gandit avem satisfactia de a fi iubitii soartei, inzestrati cu noroc, caci doar norocul si divinitatea au facut ca boala cea mai rea sa ne ocoleasca.
Ce stupid, uite inca o data acea durere care nu-mi da pace de cateva zile revine, eu ma incapatanez s-o ignor si ea se incapataneaza sa ma loveasca iar si iar si din ce in ce mai tare , parca doar ca sa-mi faca in ciuda. E dovada clara ca de data asta nu o sa treaca de la sine, asa cum in alte dati am ignorat complet orice disconfort, orice izbucnire bolnavicioasa. De data aceasta nu renunta, s-a incapatanat, oare chiar nu aveam eu altceva mai bun de facut decat sa merg azi la doctor, sa-mi spuna ca trebuie sa am grija, sa imi fac fel si fel de consultatii si investagatii doar pentru a determina in fond in ce fel imi va cauza un rau suplimentar. Variantele oricum sunt reduse, asta e bine... nu, nu vreau sa ma gandesc acum la asta, mi-ar strica ziua. Voi merge la ora stabilita si voi afla atunci ce si cum, pana una alta hai gata cu vaicareala si sa trec inapoi la munca.
In sfarsit...linia de telefon e libera.
Ei bine nu ma voi plange chiar intr-atat ca nu pot lucra si asta pentru ca e una din acele zile in care chiar nu as face nimic. Stiu ca va trebui sa ma apuc de treaba si intr-un oarecare mod ma bucur ca am atat de mult de lucru, poate voi reusi sa ma deconectez de problemele celelalte. Ultimile zile au fost mult prea tensionate, sunt in incertitudine si asta ma doboara si ca sa nu cumva sa uit ce am o durere acuta imi aduce aminte la fiecare 5 minute ca azi am intalnire cu doctorul. Diagnosticul?... nu se stie inca, mai vedem ce o fi dupa aceste cateva zile de tratament, supozitii?... multiple si bineinteles din toate le aleg pe cele mai sumbre. Este o trasatura aparte a noastra, presupunem intotdeauna varianta cea mai grava, pentru a ne putea plange de mila, iar daca se dovedeste ca nu a fost cum am gandit avem satisfactia de a fi iubitii soartei, inzestrati cu noroc, caci doar norocul si divinitatea au facut ca boala cea mai rea sa ne ocoleasca.
Ce stupid, uite inca o data acea durere care nu-mi da pace de cateva zile revine, eu ma incapatanez s-o ignor si ea se incapataneaza sa ma loveasca iar si iar si din ce in ce mai tare , parca doar ca sa-mi faca in ciuda. E dovada clara ca de data asta nu o sa treaca de la sine, asa cum in alte dati am ignorat complet orice disconfort, orice izbucnire bolnavicioasa. De data aceasta nu renunta, s-a incapatanat, oare chiar nu aveam eu altceva mai bun de facut decat sa merg azi la doctor, sa-mi spuna ca trebuie sa am grija, sa imi fac fel si fel de consultatii si investagatii doar pentru a determina in fond in ce fel imi va cauza un rau suplimentar. Variantele oricum sunt reduse, asta e bine... nu, nu vreau sa ma gandesc acum la asta, mi-ar strica ziua. Voi merge la ora stabilita si voi afla atunci ce si cum, pana una alta hai gata cu vaicareala si sa trec inapoi la munca.
In sfarsit...linia de telefon e libera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu