Ma aflu intr-o perioada cand totul pare sa treaca pe langa mine, fara a lasa vreo urma. Sunt seaca, desi parerea celor din preajma mea pare sa fie total opusa, asa ma simt. Am incercat sa caut persoane noi, cunostinte proaspete cu care sa pot sa initiez jocul de-a cunoasterea, cu care sa pot avea discutii banale, genul de discutii in care spui totul si de fapt nu spui nimic. Si uite asa se face ca aseara am avut o intalnire. Cum? Pai in felul in care in mod normal nu as fi acceptat sa ies si anume: ne-am "agatat" pe internet. Un cont nou , deschis pe unul din multiplele site-uri de dating, 2-3 poze, asteptare 2-3 zile si hop au inceput sa curga mesajele si cererile de prietenie. Ca orice persoana cu pretentii, a urmat clar selectia celor care au primit in final acceptul, adica totusi nu voi accepta chiar asa orice personaj sa ma abordeze liber de constrangeri. Toate bune si frumoase, discutiile seci si fara nici o tinta, vesnicele intrebari "Ce faci?, De unde esti?, Ai prieten?" bla,bla, bla... Si uite asa apare el... vad poza si imi pare cunoscut din vedere asa ca verific, intr-adevar e tot din Resita, deci exista sanse sa ne stim, de prin oras, de prin cluburi. Tipul nu-i nici vreo frumusete dar nici urat si in plus doresc doar sa-mi largesc cercul de cunostinte asa ca ma intereseaza mai mult ce are de zis decat cum arata, in consecinta ii dau accept. Dupa o vreme primesc mesaj, facem schimb de ID-uri si continuam conversatia pe mess. Cum sunt o curioasa din fire, prima reactie din momentul in care am avut ID-ul a fost sa-i verific toate conturile deschise, sa vad poze, mesaje, prieteni si... surpriza... dintre persoanele cu care aparea in poze 70% le cunosc, majoritatea fosti... fosti colegi de liceu, de faculta, vecini, fosti iubiti... hmm... ma pufneste rasul, ce mic a devenit orasul, clar e timpul sa plec. Din start baiatul a pierdut orice sansa sa aibe vreo relatie cu mine, cunostine, amici ok, altceva in nici un caz. Date fiind acestea ma incumet sa ma binedispun si continui sa raspund intrebarilor venite fulger pe casuta de mess alocata acestui necunoscut cunoscut. O prima impresie placuta, o conversatie calda, glume, ego-ul meu de leu se simte bine, baiatul stie sa faca un compliment... a reusit deci sa ma faca sa zambesc , iar eu apreciez asta si ca atare sunt de acord ca la un moment dat sa iesim la suc. La birou o zi nebuna, mult de lucru, timp prea putin, toata lumea vrea ceva... dupa 5-6 ore de foc continuu in sfarsit termin situatia si fiindca m-am incadrat in timp primesc o jumatate de ora libera, profit si fug sa-mi iau o inghetata. O data ajunsa in magazin, realizez ca baiatul acela simpatic lucreaza pe undeva prin apropiere si fara sa stau prea mult pe ganduri ii cumpar si lui o inghetata si ma indrept spre locul lui de munca. Reactia, clar cea asteptata... A ramas surprins totalmente. Zambesc ii ofer bucatica lui de racoare si ma scuz, trebuia sa ma intorc la birou. Ajung din nou in fata calculatorului, mesajele incep sa bombardeze telefonul, ma amuza... Ce usor sunt de fermecat barbatii, chiar si fara intentie... Ne mai auzim la telefon dupa un timp si hotaram sa iesim pe seara la un suc. Desi era destul de tarziu ma duc, eram hotarata sa-l fac sa inteleaga, vreau un prieten nu un iubit, sa ne fie foarte clar, simteam nevoia sa clarific, mesajele lui mi-au lasat impresia ca incepe sa viseze, n-as vrea sa-l ranesc. Ajunsa pe terasa ma racoresc cu un ceai si imi aprind o tigara... si ii explic cum si ce... Dupa un timp ii cer sa ma duca acasa, e tarziu si sunt obosita, accepta fara nici un comentariu, n-am ce zice, e dragut, in fata blocului cobor si ma retine o secunda... ma roaga sa astept... Dupa cinci minute eram acasa si puneam cu grija trandafirul alb in vaza. Ce pacat ca toate astea ma bucura pe moment...ce pacat ca nu mai cred... e pustiu... ma intind si adorm... nici o emotie, nimic ce sa ma tina treaza macar 5 minute in plus...Noapte buna.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu