In par i-a pus vapaie luna,
In ochi doar pervertiri mascate
Si-n jarul buzelor muscate
Luceste ca rubin minciuna.
In sanu-i nu-i nici fildesul nici crinul,
Ci e a noptilor de mai ninsoare,
Iar buclele-i sunt fum de innoptare
Si-n ochi ea poarta zorii si declinul.
Si licarirea blanda a farului de noapte
Pe trupu-i se revarsa-n asteptare,
Lasand sa se zareasca-n departare
Bucati de suflet sfasiate.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu